Apariţia Masoneriei Speculative (din lecturile diverşilor autori)

Apariţia Masoneriei Speculative este situată de către unii autori la începutul secolului al XVIII- lea. Secolul precedent a văzut finalizarea, iar apoi restrângerea tuturor proiectelor de construcţie grandioasă, castele, biserici, mânăstiri, catedrale... Catedrala Sf. Paul din Londra - opera maestrului Christopher Wren fiind ultima mare lucrare. Breslele de constructori (în limba engleză „mason” este un lucrător care înălţa construcţii din piatra, lemnărie şi zidărie), genii ale meseriei de constructor au fost reduse astfel puţin câte puţin la inactivitate, iar alăturarea şi acceptarea la confreriile lor a unor membri cu alte profesiuni a devenit de atunci din ce în ce mai importantă.

De fapt, realitatea este că apariţia lojilor de „masoni acceptaţi” a marcat debutul masoneriei speculative, iar nu data înfiinţării lojilor din Londra în 1717. Manuscrisul lui Cook face deja aluzie la fiul Regelui Athelsten care era un adevărat „maestru speculativ”. Se cunoaşte faptul că în Scoţia încă din 1439 lojile aveau drept Mare Maestru ereditar pe nobilii descendenţi di Saint Clair, apărător fervent şi promotor în loji a artei italiene în Scoţia.

În secolul al XVI-lea devine la modă ca nobilii şi cei bogaţi să se facă primiţi în Masonerie. Dar în realitate un val de filosofi şi sociologi visau să fondeze o societate ideală, să facă să triumfe ideile de toleranţă şi de respect a fiinţei umane, existenţă de altminteri a societăţilor secrete a unor savanţi, alchimişti, cabalişti, ermetici, Rosa-Crucieni, demonstrează supremaţia lojilor speculative către mijlocul secolului al XVII-lea. Perioada de tranziţie trebuie deci sa aibă puncte de referinţă mult mai îndepărtate.

Planşele de arhitectură lasă loc dezbaterilor erudite, filosofice, umaniste, pentru a explica, sau a restabili adevăratele împrejurări.