S-a scris atata despre problema regularitatii masonice,se leaga atatea definitii diferite date si chiar contradictorii,ca aceasta problema,departe de a fi rezolvata,nu a facut,poate,decat sa devina mai intunecata.Se pare ca a fost prost expusa,deci,de multe ori are tendinta  de a sustine astfel regularitatea despre consideratiile pur istorice,sustinuta de probe,reale sau pretinse de o transmisie continua a puterilor dintr-o perioada mai mult sau mai putin indepartata.Acuma bine,este necesar sa marturisesc ca din acest punct de vedere,ar fi mai simplu sa se gaseasca anumite neregularitati in originea tuturor riturilor practicate in prezent.Noi credem ca toate acestea sunt departe de a avea importanta pe care unii,din diferite motive,au vrut sa le atribuie si ca in mod regulat exista defapt in ortoxia masonica si ca aceasta ortodoxie consista inainte de toate in urmarea cu fidelitate a Traditiei,in a pastra cu grija simbolurile si formele de ritual care exprima aceasta Traditie si care sunt precum hainele lor si in a refuza toata inovatia suspecta de modernitate.Si este folosit cu un scop aici,cuvantul “modernitate” pentru a desemna aceasta tendinta prea raspandita care in Masonerie ca in toate partile,se caracterizeaza prin abuz de critica,refuzul simbolismului si negatia a tot ceea ce constituie Stiinta ezoterica si traditionala.

Bucuresti, 13.03.6010

Timpurile sunt mai grele ca oricand, chiar daca razboaiele ce–au fost pe aici au fost si mai grele, bunicii si strabunicii nostri jertfindu–si viata pentru pamant, libertate impotriva cotropitorilor, astazi singuri ne–o facem cu mana noastra, in cunostiinta de cauza si in deplina libertate.
Nici masoneria nu a stat degeaba, a construit oameni de cracter, a constituit institutii fraterne intre popoare, alteori a fost condamnata aspru de multi, chiar interzisa cu desavarsire, astfel ca astazi este din nou ca o oglinda a prezentei societati – care are bunele si neajunsurile ei.
Dupa 20 de ani de democratie, libertate a oamenilor, fratilor, confreria noastra a parcurs un drum deloc usor, cu multe obstacole, multe stangacii, alteori alterari provocate insasi din interior, conducand la pierderea prestigiului fratiei noastre.
In concluzie, dupa 45 de ani de interzicere a bisericii, de comunism, unde ateismul a cuprins generatii intregi de oameni, am inceput constructia Piramidei masonice, cu oameni bine intentionati, dar fara credinta in Dumnezeu, in Marele Arhitect al Universului. Nevoile, neajunsurile, promovarile, ocuparea locurilor de munca, etc., au cuprins confreria   care i–au intins aceste prioritati ca fiind in sarcina masoneriei sa le rezolve. Astfel ca masoneria a devenit un loc, trup, componenta materiala, fizica.