Zamfir Arbore (Cernauti, 14 noiembrie 1848 – Bucuresti, 2 aprilie 1933)

A fost scriitor si ziarist si si-a facut studiile la Chisinau si la Nicolaev. A fost student al Facultatii de Medicina a Universitatii din Moscova, si apoi al Academiei Militare de Medicina din Petesburg. A fost initiat în anul 1872, iar pe 27 decembrie 1922 este "regularizat" de Mihail Noradunghean, iar Supremul Consiliu pentru Franta îi recunoaste gradul 33 sub numarul de înregistrare 289. Este unul din membrii fondatori ai Supremului Consiliu pentru România. Tot în 1922 este ales Maestru Venerabil al Lojii Drepturile Omului din Orientul Bucuresti.

În afara de numeroasele sale lucrari de specialitati diverse, Arbore ramâne însemnat pentru sociologie prin doua lucrari de caracter „monografic"; una, premiata de Academia Româna, are ca tema Basarabia în secolul al XlX-lea (1899), alta este un Dictionar geografic al Basarabiei aparut în seria Dictionarele geografice ale provinciilor române în afara de Regat.

În localitatea Dolna la 55 km vest de Chisinau se gaseste Conacul "Zamfir Arbore", un loc pitoresc, îndragit si vizitat adeseori de marele poet rus Aleksandr Puskin (Francmason initiati in Masonerie la Chisinau, in jurul anului 1820), aflat in exil in Basarabia între anii 1820-1823. Aici el cunoaste mai aproape cultura si traditiile localnicilor, se împrieteneste cu familia Arbore, în conacul carora s-a si oprit un timp. La conacul familiei Arbore în mijlocul unui parc mic, se pot vedea bustul poetului rus.

Pe 29 aprilie 1923 este ales Mare Maestru al Marii Loji, functie pe care o va detine timp de 5 ani de zile, pâna în 1928. Pe 5 martie 1923 a semnat Înaltul Decret prin care se publica Constitutia, Statutele si Regulamerntele Generale ale Ritului Scotian Antic si Acceptat din România. Pe 5 mai 1923 semna Decretul prin care Marea Loja si Supremul Consiliul îsi stabileau relatiile de colaborare. Pe 4 iulie 1923 este reales Maestru Venerabil al Lojii Drepturile Omului din Orientul Bucuresti. A fost decorat cu titlui de Suveran Mare Comandor de Onoare. În 1929 este ales ca Mare Orator în Supremul Consiliu pentru România. În 1930 îi este conferit titlul de Mare Maestru de Onoare Ad Vitam al Marii Loji. Zamfir Arbure a trecut la Orientul Etern pe 3 aprilie 1933.