Discursul Suveranului Mare Comandor Andre Szakvary la
a 130-a Aniversare a Marii Loji Naţionale Unite din România
Prea Ilustri Frati, Prea Respectabili Mari Maestri, Respectabili Frati si Surori si voi toti Fratii mei si Surorile mele, in gradele si calitatile pe care le aveti.
Atunci cand se sarbatoreste o aniversare, exista obiceiul de a ne reaminti despre vremurile care au trecut, de ceea ce a marcat fiecare din acesti ani, despre prieteniile care s-au legat si cele ce s-au pierdut, de a desprinde bucuria, sau de a regreta evenimentele, astfel cum au fost ele, de a reflecta cu privire la atitudinea noastra fata de lumea in care am trait si in care traim, o zi deci de reflectie, dar totodata si o zi a sperantei si a hotararilor pentru viitor, hotarari care adesea se risipesc odata cu trecerea timpului.
De fapt, nu as vrea sa va vorbesc despre acest eveniment aniversar, au facut-o altii, sau o vor face. Vreau sa evoc un cuvant care mi-a marcat existenta inca din vremea adolescentei. Stiind varsta mea , nu trebuie sa va indoiti ca a trecut o buna bucata de vreme de cand acest cuvant traieste in mine.
Pentru mine este un cuvant cu semnificatie foarte puternica si precisa de-a lungul timpului, al carui sens s-a diluat cu incetul, ajungand sa se dizolve in limbajul cotidian si popular.
Ce-as putea sa iau ca exemplu ? LIBERTE, EGALITE FRATERNITE, locutiune pe care am adoptat-o in locul unei formule (Housse ?) mai ermetice. Desigur stiti cu totii ca acest motto a intrat in masonerie pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Secol care isi trage originea in revolutia faranceza. Aceasta deviza impodobeste toate edificile publice in Franta. Ea este citita in chip automatic, dar se uita adesea sensul ei.
Libertatea afost incetul cu incetul inghitita de tehnologia care ne inconjoara, egalitatea de catre trepidanta competitie a vietii moderne, iar fraternitatea printr-un sentiment viu a necesitatii de supravietuire a fiecaruia...
Libertatea afost incetul cu incetul inghitita de tehnologia care ne inconjoara, egalitatea de catre trepidanta competitie a vietii moderne, iar fraternitatea printr-un sentiment viu a necesitatii de supravietuire a fiecaruia...
Exista cuvinte despre care iti amintesti din cand in cand, cateodata fara sa acorzi prea multa importanta si daca nu suntem atenti s-ar putea ca intr-o buna zi ele sa apara in dictionarul nostru urmate de calificativul “iesit din uz”.
La fel as putea spune ca este si soarta cuvantului despre care vroiam sa va vorbesc. Oh, desigur nu este cu adevarat depreciat, dar asa cum se intampla cu tot ceea ce tine de uzura curenta, sensul sau s-a diluat faptul de a-l utiliza peste tot si la nimic, a facut din el un cuvant “comun”.
Si totusi, ce ar mai fi masoneria daca cei careia ii apartin nu ar fi gravat in sufletul lor acest cuvant, si ma intreb ce am face noi toti aici, toti impreuna, daca nu am trai cu sentimentul profund pe care il naste in noi cuvantul FIDELITATE.
Fidelitate, m-am intrebat intotdeauna pentru ce acest cuvant nu face parte din motto-ul francmasoneriei ? Libertate, fara sa aplici acest concept cu fidelitate celorlalti, ce ar mai fi toleranta? Egalitate, cum ar putea fi priviti ceilalti daca nu am vedea in ei imaginea noastra fidela. Fraternitate ? Fraternitate fara fidelitate, o adevarata impostura !
Nu ne pretindem noi drept urmasi ai Confreriilor ale caror cutume si traditii urca in timpuri milenare si a caror membri erau uniti prin legaturi asemanatoare in toate privintele unei fratii apartinand aceleiasi familii ? De la un capat la celalat al lumii de atunci - din Orientul Mijlociu pana in Scotia - nu se recunosc ca atare - nu-si acordau asistenta in viata cotidiana si in momentele critice dincolo de ceea ce fiecare Confrerie avea specificul sau profesional ori spiritual, - un “copil al vaduvei” nu putea sa se bizuie pe toti fratii sai ?
Anderson, Desaguliers, Newton, s-au inspirat din traditiile breslelor, Confreriile profesionale germanice, fraqnceze, scotiene, engleze. Francmasoneria asa-zisa moderna nu a fost de la originii multiculturala ?
Tot astfel, Ritul Scotian Antic si Acceptat, de origine eminamente europeana a fost fondat de 11 gentlemeni din Charleston nascuti in 7 tari diferite. Ritul Scotian Antic si Acceptat n-a urmarit inca de la nasterea sa-si impuna Universalitatea ?
Le suntem noi fideli acestor Constitutii, acestor regulamente ?
Cati dintre Frati si Surori au intrat in Francmasonerie in cautarea acestei Fraternitati, acestei universalitati, in speranta unei comuniuni , in cautarea elementelor de spiritualitate si reflectie pentru a duce mai departe in afara Francmasoneriei convingerea ca fraternitatea si intelegerea dintre oameni poate sa faca mai buna aceasta lume in care traim si sa asigure astfel bunastarea intregii familii umane?
Am fost noi fideli ?
Cati au plecat dezamagiti, cat au ramas in drum, cati au considerat ca diferendele, pretentiile, excluderile nu corespundeau deloc idealului caruia li se daruisera, consimtind sa-si sacrifice linistea interna pentru a face un pas sprea introspectia sinelui, toleranta fata de celalat si comprehensiunea universului?
Am fost noi fideli ?
In acesti ultimi ani un numar deloc neglijabil de mari publicatii din diferite tari au titrat asupra declinului Francmasoneriei: ” derivele si ereziile”, “criza cloceste in temple”, “imbatranirea efectivelor si cadrelor”, “francmasonii sunt mai preocupati de luptele de influienta decat de dezbaterile de idei”, “un sexism retrograd”, “dezafectarea lojilor”, unii se intreaba chiar “ daca pana in anul 2020 Ordinul nu va fi incetat sa existe”. Un inalt responsabil al Francmasoneriei americane a declarat ca “ Francmasoneria a inceput o lenta coborare din inaltimi, un adevar tulburator...in 20 de ani am pierdut mai mult de 30% din membrii nostri”. (sfarsitul citatelor). Un mare cotidian englez apreciaza ca “mai mult de 130 de loji masonice au fost inchise in ultimii ani...”
Am fost noi fideli ?
Si totusi, incepand din a doua jumatate a secolului XX, in America Centrala, America de Sud, America de Nord, in Europa si Asia au fost create noi structuri ex-nihilo, asa zise loji masonice coagulandu-se fie in jurul unui pol geografic, fie a unui concept de preluat de nu se stie unde, fie a unei dorinte de hegemonie a unora sau altora, invocand o “regularitate”, sau legitimitate pe care o revendica unii sau altii invocand criterii stabilite arbitrar, adesea fanteziste, dar uneori convingatoare la prima vedere, oferind astfel profanilor si masonilor debusolati orizonturi stralucitoare pline de sperante. Si toate acestea, le intalnim mai peste tot pe planeta, indiferent cine , sau indiferent unde, indiferent ce, sau indiferent cum.
Nu are importanta cine, dar nu doar puterile, daca le putem numi “masonice” , bine consolidate in lume au dat exemplul si continua sa disemineze dupa bunul plac astfel de entitati care n-au din “masonic” decat numele.
Asistam la multiplicarea de conflicte asupra identitatii masonice. Se descopera, se afirma diferente misterioase ramase necunoscute pentru altii chiar in interiorul unui univers de aceeasi natura , cu aceleasi idealuri, purtatoare a aceleiasi credinte...astfel de fenomene sunt justificate, sau justificabile ???
Masoneria traita de o maniera sectoriala, particularismele, noile ritualuri, clanurile, prerogativele, au imprimat o forta considerabila diferentelor si pe cale de consecinta refuzul celuilalt. Ca ne place sa admitem, sau nu, acesta constituie un fel de rasism al respingerii, al excluziunii.
De unde venim Fratii mei, catre ce ne indreptam Surorile mele ?
Cine si ce respecta ?
La urma urmelor, cui i-am ramas noi fideli ?
De curand, intr-o seara, pe cand reciteam pentru instruirea Fratilor mei textul “Noile Institute Secrete si Bazele Fundamentale” ale Ritului Scotian Antic si Acceptat, mi-am pus intrebarea - odata in plus - daca nu am atins starea de criza care era prezentata acolo. Citez :”Aceste faramitari care au dat nastere organizarii de noi societati, cea mai mare parte dintre ele n-au nimic comun cu Arta Libera a Francmasoneriei, afara de nume si cateva formulari pastrate de fondatori pentru a ascunde mai bine dorintele lor , secretele ascunse adesea foarte exclusive, cateodata foarte periculoase si aproape intotdeauna sublimelor doctrine ale Francmasoneriei, asa cum le-am primit prin Traditie”. (sfarsitul citarii).
Putin intereseaza cui sunt atribuite aceste cuvinte si de cine au fost scrise in realitate “deoarece noi am jurat acestor Sublime doctrine si Mesajului Traditiilor sa ramanem FIDELI de la primul pas si primul juramant in Templu”. Asta nu imi apartine mie, - dixit Albert Pike.
Desigur, este usor sa vezi paiul din ochiul celuilalt si nu parul din ochiul tau...dar nu este vorba de asa ceva, noi avem toti un par in ochi, un par care ne impiedica sa vedem ca este de datoria noastra, a tuturor, sa facem astfel incat Francmasoneria sa continue sa existe potrivit Traditiilor ancestrale, cu idealurile noastre si raspandind in afara cercurilor noastre inchise Fraternitatea si grija constanta pentru perfectionarea noastra spirituala.
Daca este asa, cum am putea iesi din intreaga aceasta incurcatura, de tot ce a deturnat conceptul Francmasoneriei din calea sa traditionala, cum se poate iesi din acest talmes-balmes de optiuni care incetul cu incetul au reusit sa sugrume Focul vointelor conjugate a Fratilor si Surorilor decisi din plecare sa schimbe fata lumii.
Atunci, putem sustine ca am fost fideli si ca avem forta morala de a ne afirma fidelitatea?
Frati si Surori, nu mai suntem in vremea ametitoarelor discutii ezoterice: cu cat erau mai ermetice cu atat suscitau mai mult admiratia unui mare numar de Frati. Sa invatam Frati si Surori sa dialogam fara prejudecati, cu singura grija a realizarii unei comprehensiuni mutuale, urmatind doar grija fraterna a intelegerii intre noi. Sa facem cel putin efortul de a incerca aceasta, chiar daca riscam un esec...caci exista ceva care e mai rau decat esecul, si anume faptul de a nu fi incercat...iar pentru noi Francmasonii este un esec fata de idealul nostru.
Sa pasim hotarat, fara ocolisuri in lumea de astazi:
Sa avem curajul de a fi in secolul nostru ! Sa abordam problemele cu care ne confruntam, nu vise utopice ci in mod concret, asa cum ar face-o indiferent ce societate de cercetare in marketing. Suntem tinuti sa reflectam impreuna la problemele noastre - pe care noi le vom tria - si sa gasim solutiile.
Sa respectam Traditiile noastre, ele au trecut proba timpului. Si, ceeace este extraordinar, este ca textele acestor Constitutii se justifica si in zilele noastre ca si in urma cu peste 300 de ani.
Sa folosim toate mijloacele de comunicare aflate la dispozitia noastra.
Sa reunim Puterile Masonice fara conditii prealabile, nu pentru o conferinta, ci pentru o reuniune de studiu masonic multiobedential de prospectiva de-a lungul mai multor zile. In fata intemporalitatii Ordinului nostru nu avem dreptul sa economisim nici efort, nici timp.
Sa ne aplecam cu onestitate asupra trecutului noatru, asupra evolutiei Ordinului nostru in sanul societatii, pe un proiect de viitor compatibil cu evolutia lumii.
Sa discutam despre importanta valorilor carora fiecare dintre obedientele noastre este atasata - ceea ce face parte din specificitatea fiecareia dintre ele - asupra manierei de a aborda diferentele dintre noi, de a ale accepta - de a pune in valoare complementaritatea lor - dar mai ales asupra mijloacelor de a ne apropia unii de altii, de a elimina excluziunile, de a reconstrui Masoneria, de a construi o Masonerie a celui de-al treilea mileniu.
Sa-i chemam pe toti Fratii nostri de bune intentii la o reuniune multiobedientiala, sa-i invitam pe inteleptii, sa invitam tinerii care au fara indoiala o mai buna perspectiva a viitorului, sa invitam pe cei care nu impartasesc punctele noastre de vedere, sa invitam pe cai care au potentialul de a crea, sa invitam deci, pe cei a caror meserie este de a construi!
Sa redam lojilor stralucirea gandirii de avangarda, sa redam masonilor rolul conducator de leadership al lumii spirituale a celui de-al XXI-lea secol, infruntand problemele etice ale vietii noastre actuale si provocarile care in mod inevitabil se vor pune generatiilor viitoare. Generatiile de masoni care ne-au precedat au avut puterea de a infrunta problemele vremii lor: sa avem curajul de a face la fel!
Da Frati si Surori, aceia dintre voi care nu sunt convinsi ca trebuie sa facem acest demers au acceptat deja ca Francmasoneria este cu un picior in groapa.
Am fost noi fideli angajamentelor luate ?
Fidelitatea nu consta doar in indatorirea de a transmite Traditia, ea consta de asemenea in a te implica, a combate, a convinge, a actiona, a impartasi celorlalti!
Sa incepem prin a impune toate acestea printre cei care isi spun masoni.
Sa invatam sa-l intelegem pe celalalt, sa integram pe cei exclusi, sa dam fiecaruia posibilitatea de a dezvolta propria sa cultura, sa impartasim zilnicul pentru ca bunastarea familiei umane sa fie o realitate in toate colturile lumii, sa fim convinsi si sa raspandim in jurul nostru sentimentul fraternitatii, si altfel decat prin evocarea principiilor practicate in templele noastre...
Fiecare sa-si duca propria sa piatra, mare sau mica, dupa posibilitatile sau puterile sale si edificiul viitorului nostru va fi solid construit. Numai atunci cuvantul Fidelitate isi va dobandi intregul sens.
Am zis.
André Pierre Szakvary
S∴G∴C∴
S∴C∴R∴
Am fost noi fideli ?
In acesti ultimi ani un numar deloc neglijabil de mari publicatii din diferite tari au titrat asupra declinului Francmasoneriei: ” derivele si ereziile”, “criza cloceste in temple”, “imbatranirea efectivelor si cadrelor”, “francmasonii sunt mai preocupati de luptele de influienta decat de dezbaterile de idei”, “un sexism retrograd”, “dezafectarea lojilor”, unii se intreaba chiar “ daca pana in anul 2020 Ordinul nu va fi incetat sa existe”. Un inalt responsabil al Francmasoneriei americane a declarat ca “ Francmasoneria a inceput o lenta coborare din inaltimi, un adevar tulburator...in 20 de ani am pierdut mai mult de 30% din membrii nostri”. (sfarsitul citatelor). Un mare cotidian englez apreciaza ca “mai mult de 130 de loji masonice au fost inchise in ultimii ani...”
Am fost noi fideli ?
Si totusi, incepand din a doua jumatate a secolului XX, in America Centrala, America de Sud, America de Nord, in Europa si Asia au fost create noi structuri ex-nihilo, asa zise loji masonice coagulandu-se fie in jurul unui pol geografic, fie a unui concept de preluat de nu se stie unde, fie a unei dorinte de hegemonie a unora sau altora, invocand o “regularitate”, sau legitimitate pe care o revendica unii sau altii invocand criterii stabilite arbitrar, adesea fanteziste, dar uneori convingatoare la prima vedere, oferind astfel profanilor si masonilor debusolati orizonturi stralucitoare pline de sperante. Si toate acestea, le intalnim mai peste tot pe planeta, indiferent cine , sau indiferent unde, indiferent ce, sau indiferent cum.
Nu are importanta cine, dar nu doar puterile, daca le putem numi “masonice” , bine consolidate in lume au dat exemplul si continua sa disemineze dupa bunul plac astfel de entitati care n-au din “masonic” decat numele.
Asistam la multiplicarea de conflicte asupra identitatii masonice. Se descopera, se afirma diferente misterioase ramase necunoscute pentru altii chiar in interiorul unui univers de aceeasi natura , cu aceleasi idealuri, purtatoare a aceleiasi credinte...astfel de fenomene sunt justificate, sau justificabile ???
Masoneria traita de o maniera sectoriala, particularismele, noile ritualuri, clanurile, prerogativele, au imprimat o forta considerabila diferentelor si pe cale de consecinta refuzul celuilalt. Ca ne place sa admitem, sau nu, acesta constituie un fel de rasism al respingerii, al excluziunii.
De unde venim Fratii mei, catre ce ne indreptam Surorile mele ?
Cine si ce respecta ?
La urma urmelor, cui i-am ramas noi fideli ?
De curand, intr-o seara, pe cand reciteam pentru instruirea Fratilor mei textul “Noile Institute Secrete si Bazele Fundamentale” ale Ritului Scotian Antic si Acceptat, mi-am pus intrebarea - odata in plus - daca nu am atins starea de criza care era prezentata acolo. Citez :”Aceste faramitari care au dat nastere organizarii de noi societati, cea mai mare parte dintre ele n-au nimic comun cu Arta Libera a Francmasoneriei, afara de nume si cateva formulari pastrate de fondatori pentru a ascunde mai bine dorintele lor , secretele ascunse adesea foarte exclusive, cateodata foarte periculoase si aproape intotdeauna sublimelor doctrine ale Francmasoneriei, asa cum le-am primit prin Traditie”. (sfarsitul citarii).
Putin intereseaza cui sunt atribuite aceste cuvinte si de cine au fost scrise in realitate “deoarece noi am jurat acestor Sublime doctrine si Mesajului Traditiilor sa ramanem FIDELI de la primul pas si primul juramant in Templu”. Asta nu imi apartine mie, - dixit Albert Pike.
Desigur, este usor sa vezi paiul din ochiul celuilalt si nu parul din ochiul tau...dar nu este vorba de asa ceva, noi avem toti un par in ochi, un par care ne impiedica sa vedem ca este de datoria noastra, a tuturor, sa facem astfel incat Francmasoneria sa continue sa existe potrivit Traditiilor ancestrale, cu idealurile noastre si raspandind in afara cercurilor noastre inchise Fraternitatea si grija constanta pentru perfectionarea noastra spirituala.
Daca este asa, cum am putea iesi din intreaga aceasta incurcatura, de tot ce a deturnat conceptul Francmasoneriei din calea sa traditionala, cum se poate iesi din acest talmes-balmes de optiuni care incetul cu incetul au reusit sa sugrume Focul vointelor conjugate a Fratilor si Surorilor decisi din plecare sa schimbe fata lumii.
Atunci, putem sustine ca am fost fideli si ca avem forta morala de a ne afirma fidelitatea?
As fi tentat sa-l plagiez pe ilustrul meu Frate Marc Antoine: “Sa strangem laolalta ceea ce este risipit”. Dar in lumea noastra de azi nimic nu este usor, totul cere munca si eforturi.
Frati si Surori, nu mai suntem in vremea ametitoarelor discutii ezoterice: cu cat erau mai ermetice cu atat suscitau mai mult admiratia unui mare numar de Frati. Sa invatam Frati si Surori sa dialogam fara prejudecati, cu singura grija a realizarii unei comprehensiuni mutuale, urmatind doar grija fraterna a intelegerii intre noi. Sa facem cel putin efortul de a incerca aceasta, chiar daca riscam un esec...caci exista ceva care e mai rau decat esecul, si anume faptul de a nu fi incercat...iar pentru noi Francmasonii este un esec fata de idealul nostru.
Sa pasim hotarat, fara ocolisuri in lumea de astazi:
Sa avem curajul de a fi in secolul nostru ! Sa abordam problemele cu care ne confruntam, nu vise utopice ci in mod concret, asa cum ar face-o indiferent ce societate de cercetare in marketing. Suntem tinuti sa reflectam impreuna la problemele noastre - pe care noi le vom tria - si sa gasim solutiile.
Sa respectam Traditiile noastre, ele au trecut proba timpului. Si, ceeace este extraordinar, este ca textele acestor Constitutii se justifica si in zilele noastre ca si in urma cu peste 300 de ani.
Sa folosim toate mijloacele de comunicare aflate la dispozitia noastra.
Sa reunim Puterile Masonice fara conditii prealabile, nu pentru o conferinta, ci pentru o reuniune de studiu masonic multiobedential de prospectiva de-a lungul mai multor zile. In fata intemporalitatii Ordinului nostru nu avem dreptul sa economisim nici efort, nici timp.
Sa ne aplecam cu onestitate asupra trecutului noatru, asupra evolutiei Ordinului nostru in sanul societatii, pe un proiect de viitor compatibil cu evolutia lumii.
Sa discutam despre importanta valorilor carora fiecare dintre obedientele noastre este atasata - ceea ce face parte din specificitatea fiecareia dintre ele - asupra manierei de a aborda diferentele dintre noi, de a ale accepta - de a pune in valoare complementaritatea lor - dar mai ales asupra mijloacelor de a ne apropia unii de altii, de a elimina excluziunile, de a reconstrui Masoneria, de a construi o Masonerie a celui de-al treilea mileniu.
Sa-i chemam pe toti Fratii nostri de bune intentii la o reuniune multiobedientiala, sa-i invitam pe inteleptii, sa invitam tinerii care au fara indoiala o mai buna perspectiva a viitorului, sa invitam pe cei care nu impartasesc punctele noastre de vedere, sa invitam pe cai care au potentialul de a crea, sa invitam deci, pe cei a caror meserie este de a construi!
Sa redam lojilor stralucirea gandirii de avangarda, sa redam masonilor rolul conducator de leadership al lumii spirituale a celui de-al XXI-lea secol, infruntand problemele etice ale vietii noastre actuale si provocarile care in mod inevitabil se vor pune generatiilor viitoare. Generatiile de masoni care ne-au precedat au avut puterea de a infrunta problemele vremii lor: sa avem curajul de a face la fel!
Da Frati si Surori, aceia dintre voi care nu sunt convinsi ca trebuie sa facem acest demers au acceptat deja ca Francmasoneria este cu un picior in groapa.
Am fost noi fideli angajamentelor luate ?
Fidelitatea nu consta doar in indatorirea de a transmite Traditia, ea consta de asemenea in a te implica, a combate, a convinge, a actiona, a impartasi celorlalti!
Sa incepem prin a impune toate acestea printre cei care isi spun masoni.
Sa invatam sa-l intelegem pe celalalt, sa integram pe cei exclusi, sa dam fiecaruia posibilitatea de a dezvolta propria sa cultura, sa impartasim zilnicul pentru ca bunastarea familiei umane sa fie o realitate in toate colturile lumii, sa fim convinsi si sa raspandim in jurul nostru sentimentul fraternitatii, si altfel decat prin evocarea principiilor practicate in templele noastre...
Fiecare sa-si duca propria sa piatra, mare sau mica, dupa posibilitatile sau puterile sale si edificiul viitorului nostru va fi solid construit. Numai atunci cuvantul Fidelitate isi va dobandi intregul sens.
Am zis.
André Pierre Szakvary
S∴G∴C∴
S∴C∴R∴